O prietenă din copilărie, să tot fie vreo 25 de ani de atunci, m-a întrebat dacă îmi este frică de moarte. Am început să plâng
l-am întâlnit fix în perioada în care mintea mea desființa orice idee de a avea o relație cu cineva. Mi s-a strecurat în suflet, încet
Mulțumesc pentru că ai plecat, mulțumesc pentru convingerea ta că nu merit să fiu iubită de către tine, că nu sunt strălucitoare și demnă de
M-am plimbat toată viața prin abisul gândurilor mele despre mine, oameni și viață. Nu de puține ori mi-am imaginat în fel și chip orânduirea lucrurilor
Mai demult, ne plăcea să stăm lipiți unul de altul precum nisipul lipit de pielea udă. Ne trânteam în pat și ne uitam acolo cu
Îmi amintesc cu nostalgie clipe din copilăria mea… Am fost o fată slabă şi înaltă, cu ochi mari şi pătrunzători, privind parcă spre o lume
Nu am crezut niciodată cu adevărat în existența altor vieți în afară de aceasta pe care o avem. Prima oară am întâlnit-o pe 11 septembrie