Mulțumesc pentru că ai plecat, mulțumesc pentru convingerea ta că nu merit să fiu iubită de către tine, că nu sunt strălucitoare și demnă de prezența ta, dacă nu ar fi fost așa, nu aș fi știut că pot să mă descurc singură.
Mulțumesc pentru că ai renunțat la mine fix când aveam mai mare nevoie de cineva, ai renunțat pentru că îți era frică de viață, am învățat din asta, că și cele mai negre nopți au la finele lor, lumină.
Mulțumesc pentru că ai considerat că trăirile și stările tale sunt mai importante decât ale mele, așa este, privind din perspectivă ta. Din perspectivă mea, trăirile și stările, sunt iluzorii și lipsite de eternitate, dar mai ales, nu le poți programa.
Mulțumesc pentru că ai considerat că eu decad și te trag după mine, în timp ce tu ar trebui să înflorești. Am învățat că poți să decazi în cele mai înfloritoare condiții și poți să înflorești în cele mai decăzute situații.
Îți multmesc pentru că ai ales compania altor oameni pentru că ai crezut că ei te ridica, m-ai învățat că nimeni nu te ridică, pentru că toți suntem exact acolo unde trebuie să fim.
Mulțumesc pentru că m-ai ignorat chiar și atunci când strigătul meu interior îmi trăda disperarea, iar insistența mea dădea în penibil, m-ai învățat că sunt unul dintre acei oameni care nu renunță la credințele lor.
Mulțumesc pentru fiecare minciună, mi-ai arătat în felul acesta adevărul.
Mulțumesc pentru că nu ai avut răbdare și curaj să fii alături de mine, când eu chiar credeam că așa o să faci, mi-ai oferit posibilitatea să întâlnesc oameni care au fost și sunt alături de mine fără ca eu să cer ceva ci doar pentru că mă iubeau.
Îți mulțumesc pentru că ai renunțat atât de ușor la mine, m-ai învățat cum să lupt pentru mine și să renunț la a mă irosi fără rost.
Photo credit: https://www.instagram.com/noonereadsthisblog/