Să fim buni, pe această afirmație joacă dracii țonțoroiu cel mai aprig. După cum spunea un om tare desculț la minte : „Să fii bun, este investiția cea mai usora cu dobânda cea mai mare.”, un act de egoism, deci. Mi s-a spus de multe ori să fiu mai bună, să fac mai mult bine, am preluat sfaturile ad litteram și m-am dat de ceasul morții să fac să fie bine, luptându-mă în paralel cu trăirea interioară de a fi un om rău. Zic, luptându-mă în paralel, pentru că aparent nu e suficient niciodată pentru cineva, să fii bun. Trebuie să fii bun în contextul prezentat de el și în detrimentul ideilor lui.
Este cel mai ușor să accepți invitația cuiva de a face o ieșire împreună și a-i asculta povestea de viață, e mult mai ușor decât să refuzi, în orice caz, deși știi clar că nu vrei să petreci timp cu persoana respectivă, dar vrei să fii bun. Terenul propice pentru ieșirea la iveală a unor caracteristici mult mai josnice precum repulsia, iritarea și blestemul asupra faptului de a fi ieșit cu el. Acesta este doar un exemplu mai simplu care mi-a venit în minte, acum.
Cea mai perfidă formă de manipulare a semenilor este această expresie „trebuie să fii mai bun”. Este perfidă în primul rând, pentru că nici măcar cel care manipulează nu realizează ce face de fapt. Și apoi te regăsești înlănțuit cu bile mari și grele de picioare, pe care nu vrei și nici nu poți să le cari după tine.
Să fii bun că să te iubească lumea, să fii bun ca să primești recunoaștere, să fii bun ca să ajungi în Rai. Și uite așa trufia își face loc, încet și sigur, cu primul act de mărinimie pe care îl faci conștient pentru ce îl faci, ca să ai parte de ceva, mai bun.
Sursa photo: Pinterest