Nu cred în oameni buni. Imi este suficient să mă știu pe mine pentru a-mi da seama că bunătatea oamenilor este o iluzie. Cred în
Când am devenit materie umblătoare? Se mai găsește prin noi vreun pic de suflet scurs? Visez la o lume fără bani. Dar ce să vezi?
Nu am fost dintotdeauna sceptică în privința oamenilor. Obișnuiam să cred în ei, să văd în ei bunătate fără intenții ascunse. Obișnuiam să-mi pun sufletul
Mă uit bine înăuntrul meu. Mă uit bine înăuntrul tău. E multă tristețe. Tristețe acoperită cu afirmații pozitive. Nu mă crezi? Ieși afară, mergi pe
Mă adâncesc în durere și suferință. La durere fizică sunt aproape campioană. Dacă nu aș fi așa de mândră mi-aș ridica o statuie în fața
Mila aceea născută din iluzia superiorității față de oamenii pe care îi întâlnim în diferite contexte, mila aceea ucide viața din omul spre care este
Vorba lui Eminescu, căci de vreo 2000 de ani ni se tot spune să iubim, dar noi ne sfâșiem între noi. Mă adun de pe
Mi-a trimis Dumnezeu un înger, Să nu fiu singură, Este făcut din lut. În ochi are râvnă și știe a plânge. Uneori îi văd aripile
Sunt un om atăt de mic, dar mă cred așa de mare. Vino Doamne și mă scapă, căci eu nu mai am salvare. Urlu, țip
I El – Salut! Ea – Salut! El – De ce ești rasă în cap? Ea – Chemo. El – Nice. Eu am poliartrită reumatoidă.