Vorba lui Eminescu, căci de vreo 2000 de ani ni se tot spune să iubim, dar noi ne sfâșiem între noi.
Mă adun de pe jos și mă lipesc bucăți
Întodeauna altfel
Mă lipesc cu gândul la tine
diferită fiind poate nu mă mai recunoști
Pe tine nu te mai știu
te-ai lipit și tu diferit?
Au mușcat și din tine
fiindcă îți lipsește ceva, poate o mână, poate altceva
Mirosul e neschimbat
Îmi fac din el ancoră și mă leg de trecut
Mă înec în cuvintele tale care sunt ploaie pentru sufletul sec
Lasă-mă în pace! da? Te rog.
Mi s-a terminat lipiciul.