Era o mare de vuiete pe care-o ascultam cu ochii închiși Mintea contura portrete O stare de vinovăție pusese stăpânire pe mine Căci tu mereu
Mă doare singurătatea ta, Fetiță blondă, Mocnește-n mine ca jarul atins de apă Mă dor cuvintele ce vin spre tine Din gurile rujate prost. Nu-ți
Doamna blondă cu rochie neagră, lungă, venită în parc de undeva din altă epocă, mă întreabă dacă observ ceva în jurul ei. I-am răspuns că
Mi-am făcut un ideal din a fi un om mai bun Să-mi schimb stările și faptele În ceva nemaivăzut Mă visez în dulce pace, mă
„În seara asta, Doamne te vei culca flămând!” – Demonstene Andronescu Uneori, am senzația că mă aflu în război. Spitalul la care merg este front
M-am născut în perioada comunistă. Că au fost multe lipsuri materiale, asta o știe toată lumea. Mai puțin știut însă, este faptul că în întreaga
Mai există altcineva pe lume în afara de eu? Se poartă eu ca pe o haină, e cea mai bună și cea mai frumoasă, evident
Mai stai un pic, te rog, rămâi cu mine. Mai lasă-mă să simt cum curge seva vieții Prin venele-nțepate din floarea tinereții Prin oasele slabite
Am terminat de citit cartea intitulată „Spovedanie”, scrisă de Lev Tolstoi. O carte autobiografică, cu un puternic iz filosofic – construirea ei pleacă de la
Pentru a avea o experiență cât mai plăcută, acest site nu folosește reclame.
Susține scrisul independent printr-o donație în contul bancar: RO13RZBR0000060011273305