Mă doare singurătatea ta,
Fetiță blondă,
Mocnește-n mine ca jarul atins de apă
Mă dor cuvintele ce vin spre tine
Din gurile rujate prost.
Nu-ți vezi avântul, tu micuță, oare?
Nu vezi cum din cosițele tale lungi se răspândesc în jur raze de soare?
Din ochii tăi se scurge miere și din mâini se nasc minuni?
Mă doare agitația ta, mă doare,
Dar prind elan atunci când tu zâmbești.