Mai stai un pic, te rog, rămâi cu mine.
Mai lasă-mă să simt cum curge seva vieții
Prin venele-nțepate din floarea tinereții
Prin oasele slabite de petele tristeții.
Mai lasă-mi Doamne boala, n-o lua acum, te rog
Nu știu ce să mă fac fără de ea.
Nu știu să mai fiu altfel eu acum
Și nici n-am unde să mă mai ascund.
Mi-ai dat o viață gata plânsă
O plâng și eu acum, cumva râzând
Căci am făcut din cancer – artă
Și din durere pod spre îngeri.
Cum să mă lași acum descoperită?
Cum să trăiesc eu sănătoasă fiind?
Cum să te port în sufletul meu pătimaș?
Fiind întreagă și nesuferind.