Mai stai un pic, te rog, rămâi cu mine. Mai lasă-mă să simt cum curge seva vieții Prin venele-nțepate din floarea tinereții Prin oasele slabite
Încă de când îmi pot aminti primele mele stări sufleteși, mă știu existând cu un gol teribil în interior, un gol care îmi indica tristețea
Te uiți la mine cu privirea aceea pe care o știu deja, au mai fost mulți înaintea ta care s-au uitat așa. Ai vrea ca
I El – Salut! Ea – Salut! El – De ce ești rasă în cap? Ea – Chemo. El – Nice. Eu am poliartrită reumatoidă.
Am fost un copil păduchios. Eram trimisă frecvent de la școală – acasă, pentru că eram plină de păduchi. Mi se spunea să nu mă
Ți-ai imaginat vreodată cum ar fi viața ta dacă nu ar exista viitor? Ai putea să stai liniștit câteva minute să simți momentul prezent ca
Ianuarie 2008 Ajunsă acasă, la Brașov, am început să-mi pun întrebări, voiam să știu de ce eu. Am demarat o sesiune de citit articole pe
Îmi amintesc cu nostalgie clipe din copilăria mea… Am fost o fată slabă şi înaltă, cu ochi mari şi pătrunzători, privind parcă spre o lume
Nu am crezut niciodată cu adevărat în existența altor vieți în afară de aceasta pe care o avem. Prima oară am întâlnit-o pe 11 septembrie