Avea cei mai frumoși ochi verzi. Mari. Gene lungi, arcuite. Am zărit-o pe bancheta din fața cabinetului medical. Privea în gol și își frământa mâinile.
Când am aflat pentru prima oară că am cancer de sân, am rămas fără reacție. Mintea mi s-a blocat și a refuzat să accepte că
De când mă știu am avut oroare de formalități, hârțogăraie și comportamente gen: „așa trebuie”, „așa se face”, „așa e legea”. Unde este inima omului
În iarna anului trecut, după o perioadă dificilă prin care am trecut, după mai mulți ani în care am ascuns faptul că mă confrunt cu
Am primit de mai multe ori întrebarea cum mă simt după chimioterapie. Raspunsul este aprope întotdeauna – rău. Bine, bine, dar cum să descriu acest
Mă simt ca o păpușă de plastic, goală pe interior. Măicuța mea dragă, nu mă lăsa așa, mă doare goliciunea aceasta. Ai uitat că te
Mie îmi plac oamenii ciudați. Alături de ei, inima mea bate la unison. Sunt atrasă spre tiparele comportamentale care rup barierele normalității. Îmi plac oamenii-poveste,
Mă numesc Luca. Am 34 de ani. De aproximativ 11 ani sunt bolnavă de cancer. Nu îmi amintesc foarte bine dacă am fost un om
Sunt fe-ri-ci-tă. Da. Sunt atât de fericită că îmi vine să despart cuvântul în silabe pentru a părea mai lung. Sunt cel mai fericit om
Nu am considerat niciodată că oamenii sunt fundamental răi. În egală măsură, n-am considerat nici că oamenii sunt fundamental buni. În tot răul pe care