O mie de furnici cu creier evantai Au sosit de niciunde țipând că-s din Rai Cu alai, energie și cuvinte magice S-au cuibarit nostalgice Amintindu-mi
Dincolo de învelișul fizic format din piele, carne și oase există sufletul. Sufletul este un cosmos întreg, toată informația din univers este înscrisă în sufletul
Mai există altcineva pe lume în afara de eu? Se poartă eu ca pe o haină, e cea mai bună și cea mai frumoasă, evident
Mai stai un pic, te rog, rămâi cu mine. Mai lasă-mă să simt cum curge seva vieții Prin venele-nțepate din floarea tinereții Prin oasele slabite
Cobor în beciul ființei mele. Este întuneric și miroase urât, a umezeală și a stătut, dar cel mai frică îmi e de întuneric. Am încercat
Ochii îmi sunt tulburi de dimineață Umflați de nesomn Sufletul îmi e strâns în cristale de gheață și aștept să vii Pielea îmi e pătată
Îmi vine să-mi bag degetul în nas Să-mi scormonesc creierul de impurități Să gâdil cu unghia degetului bucățile de creier stricat Tu ce te uiți
Canapeaua din sufragerie era din lemn masiv, acoperită cu tapițerie verde închis, plină de pete. Pe alocuri, arcurile erau ieșite. Canapeaua din sufragerie era impozantă,
Uneori, îmi vine să mă iau în brațe și să alerg așa printre sfaturi, păreri și fapte neînchipuit de bune. Să mă duc undeva la
Trăiau în munte mai demult doi pini La depărtare mare între ei Unul mai alb mai feminin Altul mai colorat și mai bărbat S-au întâlnit