Ochii îmi sunt tulburi de dimineață
Umflați de nesomn
Sufletul îmi e strâns în cristale de gheață
și aștept să vii
Pielea îmi e pătată de trecerea timpului
Parcă aș fi trăit o sută de ani
Sunt un bătrân sătul de neodihnă
Sunt un copil
Sunt o femeie
Razele soarelui încă mai gâdilă suficient pământul
cât să mă mai târâi în așteptarea ta
și aștept să vii
Chiar dacă vor mai trece o sută de ani de osteneală
m-am obișnuit să-mi adun în găleata minții cristalele de gheață topite de soare
m-am obișnuit să-mi spăl cu apă murdară cugetul rătăcit
În dor, în durere și-n așteptarea ta
și aștept să vii
Înghețată și topită.