Smerenia

Dă articolul mai departe:
Share on facebook
Share on tumblr
Share on twitter
Share on whatsapp
Share on email

Azi dimineață m-am uitat în oglindă

Și am văzut un copil supărat

Care își duce veacul prin mine

Fiindcă nu obține ceea ce vrea

Mai mare chiar decât copilul

Ca o umbră pe lângă el dănțuia

Orgoliul

am dat cu mana să-l fac să dispară

dar era bine legat de prezența copilului

aburi negri

zgomot plâns

doi în unu

unu în doi

Într-un colț al oglinzii

Mică de tot

Am zărit o lumină

Timid am stăruit cu ochii în ea

Sunt smerenia – îmi zice

And I can give you what you want.