Fiecare dintre noi avem o poveste de spus. O poveste care ne-a schimbat traiectoria vieții definitiv. A mea este despre arta supraviețuirii cu o problemă de sănătate.
Poată să devina boala un ghid pentru lărgirea inimii? Cu siguranță!
Rândurile care urmează a fi citite sunt din suflet pentru suflete. Povestea este în ordine cronologică, începe cu: ÎNCEPUTUL și continuă până în ziua de astăzi…
Nimeni nu vorbește despre efectele secundare ale chimioterapiei. Cele care se petrec în interiorul minții. Bolnavii ca mine sunt obișnuiți: să fie puternici, să lupte,
– Nu ești tu fata cu peruca brunetă? – Ba da! – Te-am recunoscut după ochi, spune-mi, prietena ta cea blondă, ce mai face? –
În drum spre casă mă găndeam la oameni. La el țineam în felul meu, cel mai adesea îl întălneam în gînduri. Îi povesteam vrute și
Norișorii pufoși se perindă prin fața geamului. M-a cuprins o stare vegetativă care teoretic ar trebui să stingă agitația interioară. Aștept clipa de liniște, de
Ziua o mie şase sute şi ceva. Ziua unu de chimioterapie după muuuulte zile de pauză. Atât de multe încât, mi-am permis să cred că
Cu adevărat boala este cel mai mare învăţător al omului. Nimic, dar nimic din lumea aceasta nu-l poate antrena pe om mai bine ca boala
Pentru a avea o experiență cât mai plăcută, acest site nu folosește reclame.
Susține scrisul independent printr-o donație în contul bancar: RO13RZBR0000060011273305