Se trezeste de dimineata, merge la baie, da drumul la apa sa curga in chiuveta si se aseaza pe buda bucuroasa ca nu ii aude cineva sunetele provenite din neputinta de a se relaxa. Trage apa, expresia fetei ii tradeaza gandurile anxioase cu privire la ziua care sta sa inceapa dar care nu va fi cu nimic diferita fata de celelalte zile care au trecut. „-Nu-i nimic!”, isi spune, se uita in oglinda pe jumatate aburita de la apa calda scursa in chiuveta, isi da doua palme pentru revigorare si isi repeta obsesiv: „Sunt frumoasa, sunt frumoasa, sunt fericita, sunt sanatoasa…” exact asa cum a auzit de la altii ca se face. Iese din baie, se imbraca, se incalta iar inainte de a pleca isi pune masca pe fata. In drum spre serviciu ii vin in cap imagini de cand era mica, cum ii facea baie mama ei, intr-o cadita de plastic pusa pe doua scaune in bucatarie si cum tipa de durere la fiecare incercare a mamei de a-i baga piaptanul prin par. O figura a unui om din autobuz ii aminteste de colegul de banca pe care l-a iubit fara sa-i spuna. Nu intelege de ce starile, gandurile si amintirile care ii traverseaza sporadic ecranul mintii si al inimii sunt toate negative. „Poate ar trebui sa merg la terapie la autocunoastere”, dar se consoleaza cu faptul ca oricum nimeni nu o vede, doar poarta o masca incredibil de reala, pe care scrie cu pix fara culoare exact unde lucreaza si ce meserie are, prinde putere, simte cum cifra de afaceri a firmei ii creste valoarea ei ca persoana si ii contureaza sigur viitorul. Nimic nu mai conteaza din ceea ce acum o ora ii desfiinta universul, acum a intrat pe usa viitorului ei sigur, unde nimeni nu stie ce face ea fara masca, dar toti ii respecta prezenta la munca.
Photo credits: https://www.instagram.com/noonereadsthisblog/