Îmi plăcea de el, îmi vorbea de neimaginat
eu nu îi arătam emoțiile ca să nu se sperie
of, dar cât îl iubeam peste tot pe unde mergeam
știam doar eu și le mai spuneam pietrelor
Până și ele se uitau cruciș la mine
Cum adică? e de neconceput
Strigam la el în gând să mă audă fără să fiu nevoită să-i spun
Într-o noapte cred că m-a auzit
la geam la mine a fost furtună cu fulgere cu tot
emoțiile s-au transformat în pădure
Stau singure în mine și tac
Sunt încă verzi – așteaptă iarna.