Pești cu Cancer

Viitorul

Ți-ai imaginat vreodată cum ar fi viața ta dacă nu ar exista viitor? Ai putea să stai liniștit câteva minute să simți momentul prezent ca fiind singurul? Cum te simți? Ușurat? Nu-i așa că povara sisifică pe care o simți adesea când te gândești  la ce să mai proiectezi in viitor, pentru binele tau sau al familiei tale, s-a evaporat în neant? Nu-i așa că este eliberator? Să fii, aici, acum și atât.

Trăiam fără viitor, sigur, dead-line-urile de la serviciu îmi confirmau existența unui viitor matematic, salarii de plătit, bugete de terminat sau diurne în avans, pentru un viitor incert, dar îmi reușea destul de bine să stau bine înfiptă în prezent.

De mică, viitorul pentru mine era o mare gaură neagră, când priveam spre el, nu reușeam să vad nimic. Pe alocuri mă consideram defectă, când, în discuții amicale apărea tema timpului. Cred că mă complexa acest fapt de a nu putea proiecta nimic în viitor.

Îmi lipisem pe frigider, la vedere, un postit pe care scria mare THE ONLY TIME IS NOW, să nu cumva să uit și să mă apuce din urmă gândurile viitorului meu inexistent, dar mai ales foarte trist.

Propoziții precum: “Sunt sănătoasă; Sunt vie; Sunt vindecată” făceau parte din rutina mea zilnică. Eram nespus de bucuroasă pentru faptul că puteam să mă ocup în liniște de mine, fără apăsarea vreunei responsbilități. Spun asta, pentru că sentimentul responsabilității nu mi-a dat pace mai deloc. Reușeam performanța de a mă simți responsabilă pentru orice situație exterioară mie, dacă cumva printr-un accident aveam o cât de mică tangență cu ea.

Totuși, specific caracterului meu ușor paranoic, aveam nevoie de confirmări.

Prima întâlnire în sensul ăsta a fost cu o doamnă, expertă în reki, radiestezie și nu mai știu ce, care mi-a făcut o scanare a fizicului, sufletului, a spiritului sau cam așa ceva. Nu știam prea multe lucruri despre practicile astea, dar de la distanță păreau că vor elucida misteriosul diagnostic. Mi-a explicat că boala de fapt nu este a mea, eu plătesc păcatele neamului meu de acum șapte generații încoace. Dacă reușesc să trec prin necazurile astea cu demnitate, practic mă salvez pe mine și în egală măsură îmi salvez și neamul. Mi-a făcut nu știu ce aliniere de energii, mi-a vindecat rupturile de aură și mi-a spus să plec acasă fiindcă sunt ca nouă.

Apoi, o altă doamnă care se pricepea să citească cu ansa, mi-a spus că în câmpul meu energetic nu extista nici o boală, de altfel se vede din fizicul meu cât sunt de sănătoasă.

Am tot mers o perioadă la diverse persoane care mi-au explicat, fiecare în felul său, că nu sunt bolnavă, n-am fost niciodată, medicii m-au mințit ca să obțină profit, că mi-au fost făcute vrăji de către cineva, habar n-am cine, șamd. Ba chiar un domn, priceput în citirea irisului mi-a spus că de fapt sânul meu stâng e bolnav, nu cel drept. În fine.

Am primit ceea ce am căutat, bine, adevărul este că nici nu m-am strofocat prea tare să-i găsesc, întâmplarea făcea ca lucrurile să se lege de la sine, iar eu îmi întăream convingerea că universul este bun și răspunde la tot ceea ce gândim. Uneori îmi era teamă să mai gândesc, îmi știam dedesubturile tenebroase și credeam că accesându-le fac boala să revina, asta, dacă a existat vreodată cu adevărat.

 

 

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply