Pești cu Cancer

Trenul

Sânul drept este bolnav. Are cancer. Celulele sânului meu drept s-au reconfigurat în haos. Haos în partea opusă inimii. Corpul meu este atat de deștept încât a produs dezordine pe partea dreaptă ca să balanseze gaura din partea stângă, adică din inimă. Trebuie să cresc iubire în palma dreaptă ca să-mi readuc inima în forma ei inițială.

Un copil avea cancer, o tumoare măricică pe creier. În fiecare seară înainte de culcare își imagina un trenuleț care-I circulă prin creier și mănâncă din boală. Într-un final, după multe stații de tren, copilul s-a vindecat.

August 2013
Am coborât din tren în gara din Sibiu, căram după mine un rucsac de vreo 30 de kg și o bicicletă de vreo 20 de kg. Afară erau cel puțin 30 de grade, asfaltul se topea sub tălpile grele la fiecare pas pe care îl făceam. Oamenii erau mici de staură, mă simțeam un fel de Guliver trist și obosit. Unde îmi era entuziasmul? Începeam o viață nouă cu stângul.

Două zile am dormit non-stop, nici mâncare nu mi-a trebuit. Grele schimbările la 30 de ani. Cum mi-o fi trecut prin cap că pot să schimb orașul, oamenii, locul de muncă și prietenii fără să mă deprim? Bine măcar că aveam unde să dorm.

Mergeam pe stradă, nici eu nu știu unde, pentru că nu cunoșteam orașul deloc, și vedeam figuri cunoscute, voiam să merg să le salut, apoi realizam că este o iluzie, în acest oraș cunosc doar două persoane.

Aura, un omuleț mișto pe care l-am zărit în centrul orașului, mi-am imaginat că o să devenim prietene, părea idealul feminim, dacă eram băiat aș fi avut curaj să o invit la o cafea.

Septembrie 2013
M-am angajat. Birou open space, salariu mare, șef mișto, oameni buni. Aura s-a dovedit a-mi fi colegă de muncă. Avea biroul la 5 m de al meu, ne-am împrietenit.

Noiembrie 2013
Paul lucra la etajul 1 al clădirii, acolo unde aveam cele mai multe ședințe. Am crezut că suntem suflete pereche, pe vremea aia mai credeam în așa ceva. Într-o zi mi-a scris, mă invita să ieșim, spunându-mi că atunci când se uită la mine cum trec coridorul spre sala de ședință își recunoaște toate stările interioare prin mine. M-a dat pe spate cu replica asta, dar nu am ieșit, decât mult mai târziu, poate aprilie anul următor.

Februarie 2014
Sânul drept făcea figuri, începuse să se deformeze vizibil. M-am dus la un nou control la o clinică din Sibiu. Diagnostic – recidivă mamară cu metastaze apropiate, adică în axilă.
Din nou am ignorat tot, eram convinsă că neîncrederea pe care o am mă pune la încercare. M-am decis să fiu mai încrâncenată în drumul meu de a mă vindeca fără medici. Am început să mă rog. Mă liniștea.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

9 + 1 =