Browsing Tag

suferinta

Pești cu Cancer

Metanie

Radu Gyr – Metanie

Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca intr-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cadelnița spre cer;

Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.

Aprilie 2016

Corpul meu se vindeca văzând cu ochii. Mama mă ajuta să schimb bandajele și făceam cu rândul la starea de leșin. Când o apuca pe ea, preluam eu controlul la dezlipit plasturi și la uns rănile cu dezinfectant, când mă apuca pe mine, mă curăța ea. Trebuia să îmi înving odată teama de sânge, iar acesta părea momentul cel mai potrivit. Am reușit să privesc în oglindă tăieturile fără să mi se incețoșeze privirea. Recunosc, nu mi-am imaginat vreodată că la 33 de ani voi arăta pe o parte a corpului ca ieșită de pe front, dar rănile mele fizice erau incomparabil mai tolerabile față de golul din inimă pe care l-am simțit după plecarea Oliviei.

Sentimentul de vinovăție nu-mi dădea pace deloc. De ce ea și nu eu? Cu ce sunt eu mai importantă? Mă consola ideea că s-a terminat totul rapid și nu a apucat să se chinuie prea tare.

Viața asta de care ne agățăm cu dinții, vrem să trăim cât de mult, să acumulam cât de multe lucruri materiale, să avem dreptate în tot ceea ce zicem, să ni se recunoască valoarea, ne părăsește brusc fix atunci când vrem cel mai mult să trăim și nici măcar nu depinde de noi. Viața asta de care vrem să profităm în toate sensurile posibile, iar pentru a face aceasta ajungem la a provoca adevărate catastrofe, este ca un fulger pe cer în timp de furtună, ca o milisecundă într-o mare de secunde. Și atunci ce rămâne după noi? Rămâne durerea celor care încă mai sunt în viață și ne-au iubit. Adică rămâne iubirea – singurul “lucru” care contează.

Tot în această perioadă am remarcat faptul că sunt ca o adevărată fântână arteziană. Replica mamei de bază, când mă vedea era: – Hai! Te rog eu nu mai plânge! Dar eu voiam să plâng, să-mi plâng durerea până la epuizare și apoi să uit de ea.

Încet, am început să privesc din nou spre cer, îi vedeam chipul Oliviei – îmi zâmbea – eram bucuroasă, acest zâmbet al ei îmi era un fel de mângâiere, dar și o confirmare a faptului că trebuie să am încredere în Doamne că știe El ce face. Și am avut, chiar dacă am reînceput chimioterapia și chiar dacă prietenul meu a dispărut.

Pești cu Cancer

Frica

Ne este frică, trăiam cu frica lângă noi pe post de umbră. Când ne urmărește ea, când o urmărim noi pe ea.

Ne este frică să nu pățim ceva, să nu rămânem singuri, să nu avem parte de iubire, să nu se termine banii, să nu rămânem fără prieteni, casă, mașini și haine, să nu ne dea afară de la lucru. Ne este frică de cutremur, de al treilea război mondial, de președintele Americii, de teroriști și de conspirații. Ne paralizăm bucuria pe care am pute-o dobândi, prin fircă. De ce?

De ce este Doamne așa de greu să avem puțină încredere?

Noiembrie 2015

M-am gândit mult la suferință. Te face ea oare un om mai bun? Ce se regăsește la capătul ei? Are un final fericit? Capul îmi era plin de întrebări și corpul plin de chimicale.

Făceam chimio săptămânal. Reacțiile adverse erau destul de ușor de îndurat, mai puțin cele psihice. Plângeam și râdeam. Uneori urlam. Alteori, aruncam cu bâta într-un copac, în pădure.

Eram singură. Voiam să fiu singură, fără întrebări sau presiune din jur, dar sufletul meu tânjea de dor. Un dor nefiresc, un dor pentru ceva mai puternic și mai presus. Oamenii îmi spuneau că sunt puternică. Nu sunt puternică, niciodată n-am fost. Sunt slabă dar mă pricep la teatru.

Mă vedeam ca pe o sursă generatoare de suferință. Mama suferea din cauza mea, sunt convinsă că și prietenii sufereau și eu sufeream că ei sufereau și tot așa.

Nu poți face față singur. Când te doare, începi să cauți iar la capăt dai de Dumnezeu.

Voiam să mă rog, voiam ca Dumnezeu să mă asculte.

Non-sens

Lada de gunoi

Sunt o ladă de gunoi a emoțiilor. Primesc toate emoțiile care nu vă mai sunt necesare. Știu cum să exorcizez emoția până în cea mai mică moleculă. Așadar, doamnelor și domnilor, dacă viața dumneavoastră nu merge după bunul plac, vă rog frumos să veniţi la mine! Eu știu să ascult toate durerile. Știu să vă redau încrederea pierdută în tumultul vieții.

Vă rog să îmi vorbiți fără perdea despre tot ceea ce vă macină sufletul! Și, dacă este posibil, vă dau voie chiar să mă înjurați și să mă desconsiderați că nu îmi fac bine rolul. Sunt obișnuită să fiu personajul negativ.

Domnilor, aveți o căsnicie și câțiva copii? Vă doriți o persoană draguță și de încredere pentru că soția nu vă mai satisface iluzia vieții? Sunt persoana potrivită. Garantez, la sfârșitul interacțiunii cu mine, încredere maximă în potențialul dumneavoastră masculin. Scot la iveală tot ce nu ați știut că există prin ungherele personalității. Nici măcar nu este nevoie să depuneți vreun efort. Sunt expertă în a asculta minciuni pe care să le consider adevăruri.

Suferiți de anxietate, depresie sau tulburări de personalitate? Cel mai bine mă descurc în astfel de situații. Apelați fără rușine la potențialul meu de sacrificiu! Accept si rolul de victimă – dacă doriți să agresați pe cineva.

Doamnelor, v-au părăsit bărbații? Minunat! Vreau să spun că este minunat pentru că m-ați întâlnit. Pot să stau cu dumneavoastră prin baruri la cafele cât este necesar să dați tot răul afară. Pot chiar să rezolv eu problema nesimțitului care a îndrăznit să se joace cu sentimentele dumneavoastră.

Vă simțiți singuri pentru că nu aveți prieteni sau măcar o persoană care să vă asculte? Vă pot integra gratuit în cercul meu de prieteni și pot să vă complimentez până când nivelul conștienței de sine a crescut la cote maxime. Apoi puteți să mă ignorați cu nonșalanță, eu nu am voie să mă supăr.

Financiar nu sunteți satisfăcuți? Nici o problemă. Cunosc oameni care vor să angajeze. Știu și am încredere că sunteți cei mai buni profesioniști și sunt convinsă că angajatorii vor doar să profite de pe urma dumneavoastră.

Dragii mei, fără sfială, nu ezitați să mă puneți la zid dacă serviciile oferite de mine nu sunt satisfacătoare! Ştiu că oricine dintre noi are nevoie de o persoană care să fie responsabilă de tot ce este mai rău pe pământ.

Îmi place mult să știu că eu am provocat măcar o mică parte din dezastrele naturale, că politica este cum este pentru că eu exist. Îmi place să sufăr, pentru asta m-am născut.

Vă aștept cu nerăbdare să rezolvăm orice problemă, de orice natură ar fi!

 

* Acest text este un pamflet. A se trata ca atare.

Sursa photo https://ro.pinterest.com/designcollector/