Browsing Tag

natura

Non-sens

– Opriți, va rog frumos, mașinile!

Oasele corpului sunt corzi muzicale. Ele crează muzică în surdină, dacă mă liniștesc, pot să aud melodia. E suavă. Îmi place ce aud.

Muzica oaselor mele este în armonie cu natura. Se completează.

Oasele îmi sunt mângâiate de frunzele copacilor asemeni corzilor muzicale ale unui violoncel atins de arcuș.

-Va rog, cântați! Vreau să ascult bucuria.

Natura, natura, mă poartă spre culori. Le văd cu sufletul. Le simt cu piele de găină.

Măreția naturii mă lasă mută. Albastrul cerului mă încovoie de uimire.

Mirosul caselor din Schei mă poartă cu gândul spre vremuri pe care nu le-am trăit vreodată, dar le știu.

Vremuri cu bucurie de copil și iz de mere coapte.

Covor de frunze tomnatice se perindă pe sub tălpile mele.

Lumina soarelui mă liniștește.

– Opriți, va rog frumos, mașinile! Îmi tăie cântecul oaselor și îmi știrbesc mirosul copacilor!

– Opriți, va rog frumos, mașinile! Îmi omoară armonia culorilor și îmi taie subit respirația!

Non-sens

Primăvara sufletului

Oare ce vezi la mine om trecător?

Când pe stradă privirile se intersectează întâmplător?

Vezi o figură ponosită de griji?

Cu ochii vii și zâmbetul trist?

Un chip străveziu?

Capul ras milimetric?

Și un trup slăbănog, clătinându-se pe alocuri?

Uite-te bine, om trecător!

Pe sub hainele astea care atârnă, se află un suflet.

Un suflet viu chiar dacă trupul stă să se rupă.

Un suflet naiv, care crede în oameni chiar și atunci când n-ar trebui.

Un suflet cu vise, care încă mai speră,

Deși viitorul e cumva, efemer.

Cândva și trupul părea viu,

Dar ca un hazard al universului,

Sufletul era mort.

Nu-i plăcea lumea asta

Viața îi părea o povară greu de dus.

Oamenii cu al lor egoism și instinct de supraviețuire,

Erau hilari și cumva, de neconceput.

El voia să se bucure, de o floare, un pom sau o pasăre,

Dar în schimb reușea doar să se tulbure.

În timp, a-nvățat să mimeze,

Iubirea și bucuria din orice nimic.

Și-a pus masca pe față și a arătat lumii,

Că, deși el nu se simte de aici, de pe pământ,

Totuși îi place.

Și cam atât.

 

 

 

 

Non-sens

Excesiv

Sunt o fată excesiv de înaltă. Excesiv de colorată. Excesiv de debusoalată.

Suntem niște oameni excesiv de umani. Excesiv de inumani. Excesiv de incisivi.

Lumea în care trăim este excesiv de încăpătoare. Excesiv de suprasaturată. Excesiv de bulversantă.

Cuvintele pe care le rostim sunt excesiv de vii. Excesiv de dureroase. Excesiv de surprinzătoare.

Amintirile pe care le avem sunt excesiv de false. Excesiv de dureroase. Excesiv de dulci.

Prietenii noștrii sunt excesiv de prietenoși. Excesiv de amabili. Excesiv de egocentriști.

Munca noastră este excesiv de obositoare. Excesiv de solicitantă. Excesiv de monotonă.

Plimbările în natură sunt excesiv de inexistente. Excesiv de rarefiate. Excesiv de binefăcătoare.

Somnul nostru este excesiv de puțin. Excesiv de întrerupt. Excesiv de tulbure.

Fetele sunt excesiv de machiate. Excesiv de plastifiate. Excesiv de neîncrezătoare.

Comportamentul nostru este excesiv de agresiv. Excesiv de egotic. Excesiv de psihotic.

Visele sunt excesiv de gri. Excesiv de îngrijorătoare. Excesiv de puține.

Iubirile noastre sunt excesiv de egoiste. Excesiv de poligame. Excesiv de infantile.

Părerile noastre sunt excesiv de multe. Excesiv de greșite. Excesiv de influențabile.

Excesivul ne domină excesiv existența.

Sursa photo: Pinterest