Browsing Tag

inima

Despuiată

Beibi, nu pleca.

l-am întâlnit fix în perioada în care mintea mea desființa orice idee de a avea o relație cu cineva.

Mi s-a strecurat în suflet, încet și sigur. Și a stat așa, cocoțat acolo. Ba nu, eu l-am ridicat sus, sus de tot. Pe piedestal l-am pus și l-am încoronat. Nopțile îi respirăm pielea. Zilele îi adulmecam gesturile. Nu mai văzusem așa ceva. Și cred că nici el. Râdeam cu poftă din orice nimic. Găteam speranțe la cuptor. Ce bun era. Ce frumos ne împleteam viitorul. Împreună, mereu împreună, am jurat. Cu sânge din deget am pecetluit.

Ești a mea. Ești al meu.

Îmi ești drag. Îmi ești sănătos. Da-mi și mie din sănătatea ta. Îi luam pe furiș, noaptea, bucăți de sănătate. Fugeam cu ele în vis. Iar când mă trezeam, visul era realitate.

A dat norocul peste mine, ghinionista. Ochi albaștri ca ai tăi eu n-am mai întâlnit. Și nici povestiri ca ale tale. Tu le știi pe toate. Vreau și eu să le știu pe toate. Dar să le știu cum le știi tu.

Eu mă anulez pe mine. Și te updatez pe ține.

Am alergat amândoi prin pădure, noaptea. Apoi am îmbrățișat copacii și ne-am tăvălit printre frunze. Eram beți de entuziasm.

Mămăligă la ceaun. Era expert la făcut mămăligă. Eu eram expertă la mâncat.

Camera lui avea ferestre mari. Admiram norii mișcători direct din pat. Apoi tot în pat, dansam.

Of, dar ce bine e în culcușul tău. Aș putea să uit de mine, aici. Casa și viața noastră sunt rupte de lume. Lumea e ruptă de noi. Nu avem acces la civilizație, doar la iubrie.

Așa mi-am imaginat viața. Iubire, mămăligă și sânge.

Utopie

Freza și străinul

În orașul cel ridicat în slăvi de locuitorii orașului, care nu sunt de-ai orașului ci s-au mutat aici de prin împrejurimi, s-a lăsat ceața. Lumina de pe străzile mici și pline de mașini înghesuite este difuză și îți dă o senzație de gol în stomac și de: – ce aș mânca o plăcintă și aș bea un cappuccino, în cel mai frumos local, de pe cea mai frumoasă străduță, chiar aici în cel mai frumos oraș. Frumos, da’ întunecat. Localul este plin ochi. Ceața de afară este incomparabil mai tolerabilă decât fumul de țigară care îți taie subit respirația. Asemănarea localului cu orașul încețoșat și întunecat este înfricoșătoare. Merită efortul, îmi zic. Măcar să privesc la toți oamenii ăștia frumos colorați cu freze frumoase care par să vorbească între ei fără să spună nimic. Sorb o gură de cappuccino, iau o mușcătura de plăcintă și aud zgomote de cuvinte care vin din cealaltă încăpere. Era o ea, de o frumusețe nemaiîntâlnită cu părul proaspăt coafat, tuns, vopsit, tot tacâmul. Iși mișca buzele pe după țigara rotundă pe care o ținea între dinți, iar cuvintele prindeau glas pe după nodul din gât. Era supărată. Așa am dedus. Supărată pentru că efortul ei de a fi cea mai frumoasă dintre cei mai frumoși în cel mai frumos local din cel mai frumos oraș, nu era apreciat de străinul care îi ținea companie. Deși se cunoșteau de mulți ani. Aproape am terminat de mâncat când, el s-a ridicat de la masă, a trântit telefonul și a țipat: „Mai bine îți coafai țâțele că la păr nu se uită nimeni!” Și pleacă. Am uitat să spun că oamenii din acest oraș se strigă unul pe altul: „-Om frumos!” Și nu după nume.

Sursa photo: Pinterest

Utopie

Hai!

Mi-am deschis carnea de pe mine ca pe niște ferestre și te-am poftit să intri. Hai! Ia un loc! Vrei o cafea? Poți să te odihnești pe intestine, sunt moi și abia le-am curățat. Dorești să-ți arăt ce am prin casă? Să știi că nu e mult de văzut, e modestă, nu am investit prea mult în ea. Mai fac curat uneori, atunci când se adună praful și pânza de păianjeni. Păianjenii, trăiesc la umezeală, să știi, dacă te uiți la rinichi e plin. Unde îmi depozitez cumpărăturile? în stomac, el e dulapul, iar pe post de pantofar e ficatul, tot noroiul de pe stradă, strâns pe talpă de la pantofi, ajunge la el. Hai să vezi totuși, oglinda, o cheamă INIMĂ. În ea s-au oglindit suflete frumoase ca tine. Odată, am spart-o în mii de bucăți, și am vrut să o înlocuiesc cu plămânii, dar nu am reușit nici pe departe să îi fac să îi țină locul. Uneori se comportă ca o gaură neagră, mare, înghite tot și returnează resturi, resturi pe care le arunc la gunoi, prin creier. el filtrează tot și se înnegrește.

Sursa photo: Pinterest