Pești cu Cancer

Stări iluzorii

Sunt fe-ri-ci-tă. Da. Sunt atât de fericită că îmi vine să despart cuvântul în silabe pentru a părea mai lung. Sunt cel mai fericit om de pe planeta asta. Sunt fericită că plouă. Sunt fericită că ninge. Sunt fericită că începe să-mi crească părul. Sunt fericită că am terminat chimioterapia. Îmi vine să zburd precum căprioara în vârf de munte. Îmi vine să mă tăvălesc pe jos prin zăpadă. Îmi vine să îmbrățișez pe toată lumea de pe stradă. Îmi vine să râd într-una și să plâng într-una. Îmi vine să mă urc pe bloc și să țip: S U N T   F E R I C I T Ă Ă Ă!

Sunt atât de fericită că începe să doară. Pe mine mă doare fericirea. E prea dusă la extrem. Și durerea o duc la extrem. M-a înzestrat Dumnezeu cu o bombă cu ceas, cum s-ar spune. Trăirile îmi sunt foarte puternice și uneori total pe dos, neconforme cu ce se așteaptă lumea. Motiv pentru care am învățat să le camuflez.

Adevărul este că îmi e și mie frică de ce poate să iasă la suprafață, așa că, le-am închis acolo bine și le știu numai eu. Uneori, mai ies la iveală, atunci când nu sunt atentă. Văd cum se mișcă lucrurile în tot felul de direcții pe fondul vulcanului din interior. Și atunci, mă închipui mică și mă feresc de explozie.

Odată, am întâlnit o persoană care m-a dat pe spate. Vedeam în ea tot ce era mai frumos. Îmi venea să stau numai prin preajmă ei ca să mă contamineze și pe mine cu frumusețe. Era un fel de muzica lui Mozart, un fel de cea mai bună prăjitură făcută de mama, un fel de orășelul copiilor dintr-o țară săracă. Mă tot holbam la el și așteptam să iasă din el frumusețea, să se dezlănțuie. M-am apucat să-i compun poezii, moment de ieșire la iveală a ceea ce simțeam și eu pe dinăuntru, ce o fi fost în capul meu? Mi-a zis: -Ce-s cu porcăriile astea? vezi că mă confunzi!
Na, în asta a constat frumusețea.

Dar să revin la oile mele. Remisie completă – asta da întâmplare demnă de a fi spusă mai departe. Bine, remisie completă înseamnă că datorită tratamentului au dispărut simptomele bolii. Au fost niște prieteni care au înțeles că m-am vindecat și ulterior când am reînceput chimioterapia mă întrebau cu ce am greșit iar. Când cancerul se extinde și prin alte părți, în afara tumorii inițiale, treburile se complică, șansele de vindecare scad dramatic, spre zero. Omul în cauză devine dependent de spital și de tratamente.

Omul în cauză, devine dependent și de Dumnezeu, dacă până atunci se gândea doar că e posibil să existe. Dependența de Dumnezeu este cel mai tare și mai senzațional drog. Cum zicea N.S în al lui Jurnal al fericirii că acidul lysergic dietilamid îți da exact aceeași senzație pe care o ai în timpul rugăciunii, cu excepția faptului că nu ajungi să fii scurs de toată energia din interior, după ce efectul se consumă. Din contră, rugăciunea te umple. Iar Dumnezeu este cel care decide într-un final ce se întâmplă, indiferent cât de atoateștiutor se crede omul.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Adriana August 31, 2017 at 12:10 pm

    Felicitari si multa sanatate si ani plini de fericire!

    • Reply Luca September 2, 2017 at 11:33 am

      Multumesc, asemenea! 🙂

    Leave a Reply

    − 1 = 2