Despuiată

Sinceritate

Nu am fost dintotdeauna sceptică în privința oamenilor. Obișnuiam să cred în ei, să văd în ei bunătate fără intenții ascunse. Obișnuiam să-mi pun sufletul pe tavă, dezgolit de toate măștile pe care mi le-am însușit, ulterior.

Obișnuiam să cred că sinceritatea transmisă celorlalți, a ceea ce sunt, este cea mai bună comunicare în relațiile personale.

Am așteptat și eu, la rândul meu, același lucru – sinceritate, chiar acea sinceritate dureroasă, care te pune în situația disconfortului interior.

Apoi, treptat, viața m-a învățat altceva, ceva ce îmi este greu să accept chiar și acum, să fiu sceptică și să mă încred mai puțin în oameni.

Am primit multe complimente însoțite de te iubesc-uri gratuite de la oameni pe care abia i-am cunoscut, atât de multe încât mă simt ca un oraș frumos, dar pustiit de tâlhari. Fără excepție, aceste cuvinte spuse în euforia stărilor de moment, s-au dovedit a fi vorbe goale, fără susținere reală.

Te iubesc – este un cuvânt mare, mă gândesc la el și nici măcar nu pot să-mi imaginez măreția lui, atât de mică sunt eu ca simțire și putere de înțelegere.

Am fost manipulată emoțional de multe ori cu ajutorul cuvintelor frumoase, pe care neîncrederea mea în mine, voia să le creadă. Venind din exterior, acele cuvinte îmi ofereau un confort emoțional și o dăruire totală față de persoana care mi le spunea. Am un puternic simțămât în a nu dezamăgi pe cel care spune că îi sunt dragă.

Bineînțeles, nu este vina cuiva în toate acestea, fiecare face ce știe. Mecanismul găunos se află în mine, conștientizez. Propria slăbiciune emoțională m-a purtat dintr-o dezamăgire în alta. N-am știut în cine sau în ce să mă încred.

Un alt mecansim interior, la fel de găunos ca primul îmi șoptea în ureche că trebuie să fug, răul este în exterior.

Am realizat însă, că indiferent unde am fugit sau cât am fugit, linia de sosire a fost tot în mine.

Acum, mă străduiesc să cred mai mult în Dumnezeu, oamenii sunt mici și se sperie repede, cu toate cuvintele lor mărețe pe care le spun.

Mă străduiesc să vorbesc cu Dumnezeu despre oameni și mai puțin cu oamenii despre oameni. Asta ca să evit să mai creez cercuri în care nu mă mai simt nici măcar confortabil să trăiesc.

Sursa photo @elfcodobelf on instagram.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

+ 18 = 28