Scrisori pe care nu le-am trimis niciodată

Septembrie, 2013

Când te indrăgostești de o altă persoană, adesea există o experiență de intensă încântare, la începutul relației. Pare ca și cum ceva se deschide larg în fața ta, ceva care pentru multă vreme a fost ascuns și care poate fi deblocat numai prin aspectul acelui celălalt.  Alți oameni par să nu observe acel ”ceva” din tine, dar persoana pe care o iubești trezește frumusețea nudă a cine ești. Pasiunea și entuziasmul pentru viață se întoarce, te simți văzut și iubit și vei experimenta propria ta profunzime – minunea a cine ești. Asta este ceea ce se experimentează în iubirea nebună. Și deși pare să aibă legătură cu celălalt, ea are legătură doar cu tine, cu ceea ce celălalt trezește în tine și care este ceva delicios, este un miracol! Se pare că numai atunci te inzestrezi și simți cât de mult ai de dat și cât de mult poți fi iubit.

De obicei în acel moment, oamenii se intoxică cu venerația și minunăția acestei iubiri nebune pe care ei o experimentează și, orbește, se atașează de cea/cel care a trezit acest sentiment în ei. Ea sau el are ”bagheta magica” în mână, și ceea ce de prima dată a condus la o revelație și la un sentiment de iubire față de tine însuți cât și față de celălalt, gradat va duce la o migrare din tine însuți în timp ce devi tot mai concentrat pe celălalt.

Apoi începe o luptă cu celălalt. Vei dori să posezi acea parte din celălalt care te face să te simți atât de bine. Adeseori și celălalt face același lucru cu tine și amândoi veți deveni extrem de confuzi datorită acestui joc de-a trasul-de-funie. În acest fel, cel mai bun lucru pe care îl poate oferi unul celuilalt, în cele din urmă devine cel mai rău, și anume gelozia, dependența și lupta pentru putere. Aceasta este o cădere extrem de dureroasă pe care aproape toată lumea a experimentat-o.

Când te iubești pe tine însuți, este mult mai ușor pentru tine să vezi cealaltă persoană într-o perspectivă autentică. Nu vei mai lua atât de personal lucrurile uneori ofensatoare sau jignitoare pe care el sau ea le spune sau le face. Acțiunile și reacțiile lor le aparțin, și devine mai ușor să nu răspunzi la ele prea emoțional. Cealaltă persoană nu mai este responsabilă pentru mântuirea sufletului tău.

Cam asta am vrut să-ți explic uneori când îți spunem că nu trebuie să te concentrezi pe mine, eu sunt bine oricum, cu fricile, trăirile, experiențele mele, desigur e mai ușor când e cineva alături și poți să discuți despre ceea ce simți și trăiești, însă devine complicat când celălalt și le asumă și se simte responsabil de fiecare gest sau cuvânt implicat.

Mai vream să-ți spun că teama mea vis-a vis de această relație cu tine, este că la un moment dat tu să simți că te-ai consumat pentru că acorzi prea multă atenție și simți că nu se întoarce la tine și în acel moment cred că poate să existe o răbufnire. Ideea nu este să tragem energie de la celălalt pentru a ne susține existența ( trăiri, sentimente, etc) pentru că după cum ți-am mai spus, din punctul meu de vedere singura sursă de energie valabilă este de la Cel care ne-a creat.

Astăzi controlul la medic m-a făcut să-mi dau seama de un lucru foarte important, ideea de control medical este pentru că angajatorul să fie sigur că merge la drum mai departe cu o persoană aptă, ceea ce mi se pare foarte corect, păcat că aceste lucruri se fac superficial. Așa este și în viață de zi cu zi, când intri într-o relație este bine ca cei doi oameni să fie apți și conștienți de ei, în primul rând, altfel relația va șchiopăta și se va ajunge la un final în care nu se mai știe care ce si cum a greșit pe parcursul ei sau relația nu ajunge la final din teama de a nu rămane singur si lipist de energie, ceea ce este cam de căcat.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

65 + = 68