Utopie

Muzica

Muzica, intră exact acolo unde trebuie şi te face să nu te mai gândeşti, e un soi de meditaţie cică, nemaigândind, corpul  se armonizează  cu mediul şi începe să se mişte împreună cu el, aşa a luat naştere dansul, cred, atunci când dansezi ai cea mai înaltă vibraţie, nimic negativ nu trece prin tine.
Dacă mă gândesc la poveştile prin care se spune că dansul a stat la baza multor iubiri, aş putea spune că în iubire nu mai gândeşti, doar simţi, te armonizezi cu mediul, cu universul.
Interesant că am scos asta din mine, pentru că stau şi mă gândesc ce este de fapt universul şi de ce vorbim atât de mult despre el? La fel şi cu iubirea, se spun o grămadă de poveşti cică tot ce ne înconjoară este ea, oare? ştim noi de fapt sau eu, ce este iubirea şi universul,  când de cele mai multe ori nu vedem mai departe de propria persoană? Am auzit şi poveşti de genul, că tot universul este în noi, deci acolo ar trebui să fie şi iubirea, universul+iubirea+încă ceva=NOI. Da, tare, în cazul asta poate doar trebuie să ne reamintim, că iubirea este în noi şi nu trebuie să o căutăm în afară, oaaa, îmi place ideea, de fapt aşa este, că tot ce facem noi se reflectă tot asupra noastră. Dacă iubim pe cineva de fapt ne iubim pe noi, dacă ne purtăm într-un anume fel cu cineva de fapt cu noi o facem.
Ziceam la un momendat cuiva care se simţea singur, să se gândească dacă el la rândul lui face pe cineva să se simtă singur, când mi-am dat seama de chestia asta am avut remuşcări, fiindcă m-am gândit la bunicamea, o fac de atâtea ori să se simtă singură. Dar oare astea nu sunt decât aşteptări? Să aştepţi să te bage cineva în seama, apoi să te bage şi mai mult în seama, apoi să devii dependent, să te obişnuieşti şi să îl învinuieşti pe celălalt că nu se comportă cum te aştepţi. Când iubeşti laşi totul să curgă dai din tine tot şi nu aştepţi nimic, conform teoriei cică se întoarce. Din ce am văzut eu până acum în practică, nu prea se poate, doar pe perioade nu foarte lungi. Şi cu restul timpului în care nu putem ce se întâmplă? Sau stai, că nici timpul nu există, şi atunci cum măsurăm cum şi cât iubim? IUBIREA ESTE ÎN NOI…NOI SUNTEM IUBIRE, da, înţeleg acum, exact aşa cum suntem noi acum în momentul de faţă cu tot ce este bun cu tot ce este rău, suntem. Suntem=iubire. Simplu.

Sursa photo: Pinterest

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

82 − 81 =