Pești cu Cancer

Mă numesc Luca

Mă numesc Luca. Am 34 de ani. De aproximativ 11 ani sunt bolnavă de cancer.

Nu îmi amintesc foarte bine dacă am fost un om fericit. Nici nu prea contează. Nu îmi amintesc foarte bine nici ce înseamnă viața fără spital.

De doi ani, spitalul a devenit a doua mea casă.

Chimioterapie, operație, analize, chimioterapie, operație, analize, iar chimioterapie. Cam așa se derulează firul liniștit al vieții mele.

Cea mai mare bucurie o am atunci când markerii tumorali ies buni. Asta înseamnă că pentru o perioadă limitată de timp, scap de perfuzii.

Îmi place să cred că mă voi vindeca, deși știu că acest lucru este o utopie.

Am învățat să trăiesc fără vise.

Mă întristează diferențele dintre oameni.

Mă întristează răutatea gratuită îndreptată spre bolnavii ca mine.

Am fost numită cerșetoare, proastă, păcătoasă, hipsteriță dependentă de atenție.

Am fost părăsită de oamenii pe care i-am considerat cei mai apropiați. Încă repar găurile din suflet.

M-am apucat de scris cu speranța că voi spulbera rușinea care m-a chinuit 8 ani în care, nu am spus celorlalți despre boala mea.

Muncesc de la 18 ani, dar după 14 ani de muncă cu acte în regulă, pensia de boală pe care mi-o oferă statul îmi ajunge fix o săptămână.

Tratamentele pe care le urmez, necesită eforturi financiare supraomenești. Pentru cei ca mine, este mai ieftină moartea. SOCIETATEA încurajează mortalitatea.

Oamenii normali se bucură fiindcă își cumpără mașină nouă, oamenii ca mine se bucură că au mai făcut rost de bani pentru spital.

Nu am apelat niciodată la strângere de fonduri, poate dintr-un orgoliu personal, poate pentru că m-am gândit că sunt alți oameni mai năpăstuiți ca mine.

Primesc multe sfaturi. Cele mai multe dintre ele sunt nerealiste.

Mă amuză persoanele care își dau cu părerea pe Facebook despre cancer, fără să fii avut vreo experiență în sensul ăsta. Sunt destui, câtorva dintre ei le-am cerut ajutorul în ale scrisului, m-au ignorat cu desăvârșire. Am înțeles că pentru ei cuvântul cancer însemnă de fapt vizualizări și trafic pe paginile personale, nimic mai mult. Suferință mimată.

Mă numesc Luca, și cred că în următorii ani, voi merge pe mașini, literalmente, așa de tare s-au înmulțit oamenii normali.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

39 − 32 =