Despuiată

Indiferența

Te uiți la mine cu privirea aceea pe care o știu deja, au mai fost mulți înaintea ta care s-au uitat așa. Ai vrea ca eu să nu exist, îți perturb starea de bine, iar berea răsuflată din care bei de o oră nu mai are efectul dorit. Nu-i așa? Te mustră conștiința fiindcă ai rămas paralizat, fără putere să faci ceva pentru mine. Crezi că trebuie să faci ceva pentru mine, așa e frumos, așa e nobil. Mă detești pe mine pentru incapacitatea ta. Îmi atribui caracteristici de cerșetor, caz umanitar, bolnav incurabil.

Faci tot posibilul să mă eviți, îți cari fericirea prin magazine. Cumperi compulsiv haine. Dacă arăți bine nu se prinde nimeni că în interior ai deja un bolnav incurabil. Nu se prinde nimeni ca pe interior porți deja un cerșetor. Cerșetor de atenție.

Fugi de mine pentru că ai impresia că te voi întrista. Capacitatea ta de empatie cu suferința mea, dai vina și pe ea, dacă nu ai fi așa empatic, ce bine ar fi, nu? Mă vezi cu moartea deasupra capului și îți imaginezi că te voi trage după mine.

Îți este frică de moarte? Îți este frică de viață? Îți este frică de mine? Îți este frică de tine?

Mă rănești.

Vreau să mă izolez. Privindu-ți reacția îmi dau seama de nenorocirea în care mă zbat. Prin ochii tăi sunt pierdută. Mă condamn pentru tot ceea ce simți atunci când mă vezi, atunci când auzi de mine.

Îți este mai bine fără mine. Cel puțin nu ești nevoit să faci slalom printre perfuzii și fire de păr. Te poți ocupa în liniște de prietena ta care te înșeală, de lipsa de bani sau de indiferența oamenilor din jurul tău.

Te poți ocupa în liniște de lipsa lui Dumnezeu din tine, căutându-L în iubirea de sine.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

+ 50 = 52