Utopie

Hai!

Mi-am deschis carnea de pe mine ca pe niște ferestre și te-am poftit să intri. Hai! Ia un loc! Vrei o cafea? Poți să te odihnești pe intestine, sunt moi și abia le-am curățat. Dorești să-ți arăt ce am prin casă? Să știi că nu e mult de văzut, e modestă, nu am investit prea mult în ea. Mai fac curat uneori, atunci când se adună praful și pânza de păianjeni. Păianjenii, trăiesc la umezeală, să știi, dacă te uiți la rinichi e plin. Unde îmi depozitez cumpărăturile? în stomac, el e dulapul, iar pe post de pantofar e ficatul, tot noroiul de pe stradă, strâns pe talpă de la pantofi, ajunge la el. Hai să vezi totuși, oglinda, o cheamă INIMĂ. În ea s-au oglindit suflete frumoase ca tine. Odată, am spart-o în mii de bucăți, și am vrut să o înlocuiesc cu plămânii, dar nu am reușit nici pe departe să îi fac să îi țină locul. Uneori se comportă ca o gaură neagră, mare, înghite tot și returnează resturi, resturi pe care le arunc la gunoi, prin creier. el filtrează tot și se înnegrește.

Sursa photo: Pinterest

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

50 + = 52