Pești cu Cancer

Cerșetorii

Cineva mi-a spus la un moment dat că bolnavii de cancer sunt precum cerșetorii. Îi vezi că vin spre tine să îți ceară bani, le dai pentru că îți imaginezi că faci o faptă bună, dar îți dorești să se termine momentul cât mai repede pentru că îți perturbă starea de liniște.

Tu ce vezi când privești un cerșetor care abia iese din canal cu punga de aurolac în mână? Vezi un om rău? Crezi că merită ceea ce i se întâmplă? Crezi că îți va da în cap și îți va fura portofelul plin cu bani? sau poate vezi un suflet chinuit care face ce știe el că trebuie să facă, fiindcă așa a fost să fie?

Septembrie 2015

Eu sunt, dar în același timp, sunt doamna de lângă mine care are cancer la ovare și suferă. Sunt bătrânelul de pe hol care îmi spune ca pentru el este mai ieftin să moară decât să mai plătească analizele. Sunt băiatul care a venit de mână, la spital, cu prietena lui bolnavă de cancer la stomac și speră să se vindece. Sunt domnul doctor care găsește putere să asculte, să analizele condiții medicale și să aleagă tratamentul potrivit pentru fiecare. Sunt doamna asistentă care se emoționează când vede că încep să plâng la văzul acului. Sunt doamna care s-a vindecat. Sunt doamna care trage să moară. Sunt tot ceea ce văd în jurul meu, sunt emoție și trăire.

Nu-mi mai este frică de chimioterapie. După prima ședință am redevenit om în putere. Am început să merg și să mănânc. Ce bine este când după o lungă agonie te trezești la viață!

Medicul meu este în zodia racului – cancer, în engleză, ironic.

Părul încă nu vrea să cadă, poate nici nu mai cade, îmi spun naivă în minte. Mama râde de mine că o să pună lacăt la frigider, în două săptămâni m-am îngrășat două kilograme.

Cu un picior șchiopătam încă, un prieten apropiat care știa de boala mea, s-a simțit rușinat că merge cu mine pe stradă iar eu îmi târâi piciorul după mine.

Lumea a început să pună întrebări:
– Unde îți este părul tau lung? Chiar așa ai vrut să te tunzi băiețește?
– De ce ești așa de slabă?
– Te-ai lăsat de fumat? Dar ce, ai cancer?
– Ai revenit în Brașov? De ce nu mai lucrezi?

Îmi era rușine să povestesc că am cancer, mă simțeam ca un cerșetor care strică buna-dispoziție. La spital îmi era cel mai bine, eram printre ai mei. Era Olivia, domnul doctor și toate asistentele care parcă ar fi făcut psihologia, se pricepeau să mângâie suflete, chiar dacă înțepau vene.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

43 + = 49